Avantajele si dezavantajele adoptarii monedei EURO

 Principalele avantaje ale adoptarii monedei EURO

"EURO reprezintă cel mai bun candidat pentru rolul de monedă unică, neputând fi înlocuită cu nicio altă monedă, oricare ar fi tentatia pe termen scurt" –  Delors Jacques.    

Eliminarea riscului ratei de schimb

In mediul international al afacerilor, deciziile luate astazi sunt adesea afectate negativ de viitoarele modificari ale ratelor de schimb. Atunci  cand compania germana BMW investeste 100 de milioane de dolari pentru a - si spori echipa de vanzari din Franta, estimarea pe care ea o face in ceea ce priveste profitabilitatea investitiei, se invarte in jurul ratei estimate de schimb intre marca germana si francul francez. Daca francul se va deprecia puternic dupa efectuarea investitiei, atunci vanzarile comaniei BMW in Franta (care sunt colectate in franci), se vor transforma dintr-o data in mai putine marci pentru compania-mama din Műnchen, facand astfel ca investitia sa fie mai putin atractiva sau chiar neprofitabila (exemplu realizat in perioada existentei marcii germane).

Prin urmare, cu cat sunt mai putin previzibile ratele de schimb, cu atat sunt mai riscante investitiile straine si cu atat este mai putin probabil ca aceasta companie sa obtina o crestere pe pietele externe. EURO, datorita faptului ca inlocuieste monedele nationale de genul marcii si francului, elimina complet riscul legat de rata de schimb dintre monedele participante. Aceasta va reprezenta un avantaj pentru investitiile internationale in zona EURO.

Eliminarea costurilor aferente tranzactiilor

Turistii care isi planificau excursii in Europa inainte de introducerea EURO, se confruntau cu inconvenientele si costurile mai multor monede, fiecare dintre acestea fiind recunoscuta de un mic segment geografic din Uniunea Europeana si fiecare putand fi schimbata numai prin intermediul bancilor, al caselor de schimb valutar, al birourilor de turism si al companiilor de carti de credit, in schimbul unei taxe. Aceste taxe se prezinta sub forma unor comisioane fixe, precum si sub forma diferentei dintre preturile de cumparare si de vanzare pentru orice alta moneda data. Un studiu estimeaza ca turistul obisnuit plateste aproximativ 13 dolari pentru aceste costuri legate de conversii de moneda la fiecare trecere a unei frontiere europene, un cost care impovareaza zeci de milioane de astfel de vizite pe an. EURO elimina aceste costuri.

         Asigurarea transparentei preturilor

O moneda unica face mai evidente diferentele de pret dintre bunurile, serviciile si salariile din tari diferite, imbunatatind astfel competitia dintre piete. In absenta EURO, consumatorii din zona monedei unice au  descoperit ca este dificil si oarecum obositor sa compare preturile computerelor , uneltelor, materialelor de constructii, automobilelor, serviciilor de consultanta sau ale furnizorilor generali de dincolo de frontierele nationale. Germanii, de exemplu, nu erau obisnuiti sa gandeasca in„ mii de lire”, iar italienii au considerat ca escudo-ul portughez este o moneda intangibila si distanta. Ca urmare, discriminarile de pret erau implementate cu usurinta.

De exemplu in 1997, un Audi A4 costa 38000 de marci in Germania, dar numai 27000 de marci in Danemarca. Astfel, preturile exprimate in EURO ofera un etalon simplu si consecvent pentru efectuarea de comparatii, impulsionand familiile si intreprinderile de pe intreg continentul sa compare preturile cu cele din exterior. Datorita absentei riscului legat de rata de schimb, antreprenorilor le este mai usor atunci cand incheie afaceri care speculeaza micile diferente in preturile trans-frontaliere.

        

Pietele financiare profunde

Inainte de introducerea EURO, eforturile depuse pentru a potrivi nevoile financiare imediate ale consumatorilor cu cerintele legate de investitii ale  posesorilor de economii erau efectuate de costurile psihologice si economice presupuse de cele 11 monede nationale. Fiecare tip de instrument financiar, de la titlurile guvernamentale si imprumuturile acordate de bancile comerciale, pana la actiunile obisnuite si instrumentele derivate cu risc ridicat, a fost cotat in moneda nationala. Acest lucru a separate pietele financiare si a descurajat investitiile straine.  

            EURO a schimbat de o maniera revolutionara aceasta situatie. De la data de 1 inauarie 1999, bursele mari din zona EURO si-au cotat instrumentele financiare , inclusiv cele emise anterior, in EURO. Pentru investitori, la fel ca si pentru cei care imprumuta, aceste evolutii au facut pietele financiare europene mai mari, mai accesibile si mai lichide. Deoarece aceasta situatie promoveaza comertul international fara nici un fel de restrictii pe singura piata importanta a lumii, acest lucru este considerat unul din avantajele economice fundamentale ale EURO.

Principalele dezavantaje ale adoptarii EURO

Desi EURO promite avantaje economice substantiale, el aduce, de asemenea, multe costuri.

            Cel mai des invocat inconvenient al uniunii monetare este pierderea suveranităţii naţionale. Transferul la nivel comunitar al unor componente naţionale de ordin monetar şi fiscal ar implica faptul că ţări viguroase şi stabile acceptă luările de decizii ale altor ţări, uneori mai slabe şi mai lipsite de rezistenţă pe planul luptei împotriva inflaţiei.

        

Costurile tranzitiei

 Intre 1999 si 2002, publicul si institutiile private din intreaga lume vor cheltui miliarde de dolari pentru a modifica facturile, listele de preturi, etichetele de preturi, formularele utilizate de birouri, statele de plata, conturile bancare, bazele de date, tastaturile, programele software, casele de marcat,  masinile de numarat bani, etc. Producerea bancnotelor si monedelor EURO costa numai ea miliarde de dolari. Pentru reconfigurarea unui singur contor computerizat de parcare este nevoie de pana la 800 de dolari.

        

Reducerile locurilor de munca

 Odata cu criteriile de la Maastricht, tarile trebuie sa duca politici bugetare restrictive, ceea ce va duce la o scadere a cresterii economice si a locurilor de munca. Comerciantii si analistii monetari din Frankfurt si Paris se intreaba de unde vor proveni veniturile lor dupa realizarea totala a Uniunii Economice si Monetare. Se estimeaza ca unele banci ar putea pierde pana la 50%  din veniturile lor realizate din schimbul de devize si 60% din veniturile lor realizate din comertul legat de arbitrajul obligatiunilor. Crearea unei monede unice pur si simplu elimina necesitatea multor tranzactii inter-devize si instrumente de acoperire.

         Costurile ocazionale

Orice analiza serioasa a argumentelor pro si contra referitoare la EURO, trebuie sa ia in considerare efortul enorm consacrat dezvoltarii proiectului de catre guvernele locale, regionale, nationale si intrenationale, precum si orele nenumarate de analiza si pregatire necesare sectorului privat. Criticii EURO argumenteaza ca aceste resurse, in valoare de miliarde de dolari, ar fi fost mai bine cheltuite pentru reformarea problemelor structurale ale Europei, cum ar fi cele generate de somaj, lipsa fondurilor destinate programelor sociale publice, sisteme excesive de impozitare, stagnarea inovatiei sau privatizarea ineficienta. Desi este imposibil sa se evalueze costurile ocazionale totale ale EURO, toate partile sunt de acord ca investitia a fost una enorma.

Depasesc avantajele EURO dezavantajele sale, din punct de vedere al importantei?

         In ciuda unui pesimism general referitor la costurile si riscurile EURO, s-ar parea ca raspunsul la aceasta intrebare este da ferm. De ce? Deoarece EURO a fost deja introdus, la urma urmelor. El nu mai reprezinta un simbol teoretic al unitatii, un simbol care exista numai in mintile catorva politicieni ambitiosi. EURO si-a inceput in mod oficial existenta de la data de 1 inauarie 1999, cu sprijinul si conducerea deplina din partea celor 11 sefi de stat, a mii de politicieni si a sute de economisti proeminenti. Se pare deci ca, dupa o gandire atenta, guvernele din zona EURO au stabilit ca promisiunile economice incredibile ale EURO depasesc costurile si riscurile sale.

            Din pacate, raspunsul nu este atat de simplu. Nimeni nu stie daca avantajele pe termen lung ale EURO vor depasi riscurile implicate de socurile economice si instabilitatea politica. Dupa cum sublinia un economist superior de la Bundesbank „ EURO nu se refera la o analiza de tip costuri-beneficii”. Obiectivul pur politic, al unei Europe unite si integrate, a reprezentat forta conducatoare a crearii EURO inca de la bun inceput. Argumentele economice pro si contra nu au fost niciodata unicul punct de interes. Si in orice caz, evaluarea efectelor economice nenumarate ale EURO pe intreg continental reprezinta o problema de estimare bruta. O analiza corecta de tip costuri-beneficii a EURO nu ar fi completa chiar daca ar fi mobilizate resurse enorme in acest scop.

Marele pariu pe care l-a pus Uniunea Europeana este acela ca oportunitatile economice ale EURO depasesc ca importanta riscurile implicate de socurile economice si discordia politica. Exact seriozitatea  acestui pariu si implicatiile sale fac din Uniunea Europeana unul dintre cele mai interesante evenimente economice ale istoriei recente.

Ar putea esua total EURO?

Rapoartele publice si private consacrate EURO au facut referire la „ colapsul complet al Uniunii Economice si Monetare” chiar din momentul aparitiei acestuia. Referirile la lucruri precum „teama de EURO” si „haosul monedei” continua sa apara in paginile revistelor financiare.

La Banca Centrala Europena, acolo unde copiile Tratatului din 1992 asupra Uniunii Europene sunt purtate pe coridoare precum niste biblii personale, un colaps complet al EURO reprezinta „o imposibilitate legala”. Acest lucru se intampla deoarece nimic din zecile de pagini din aceste tratate nu afirma nimic despre vreo forma de retragere din uniunea monetara. Pur si simplu nu exista nici un cadru sau vreo recunoastere legala a unui asemenea eveniment: nici un fel de articole speciale, clauze referitoare la eliminare, circumstante atenuante sau cerinte de retragere. Dar este o naivitate sa afirmi ca un colaps total al EURO nu ar fi posibil doar pentru ca acesta nu este specificat din punct de vedere legal.

Exista doua riscuri majore care ar putea submina sau chiar distruge succesul EURO. Acestea sunt:

 Socurile economice

Socurile economice sunt schimbari neasteptate in mediul macroeconomic al unei tari sau al unei regiuni care distrug balanta delicata a productiei, consumului, investitiilor, cheltuielilor guvernamentale si comertului. Cel mai amenintator tip de soc economic pentru zona monedei unice este cunoscut ca un soc asimetric, numit astfel deoarece aceste socuri afecteaza tarile in mod diferit. Ele pot fi cauzate de scaderi sau cresteri drastice ale cererii pentru bunuri primare si servicii intr-o anumita tara. De exemplu, atunci cand cererea de produse forestiere scade, situatia economica a Finlandei se deterioreaza mult mai drastic si mai repede decat cea a Austriei, Frantei, deoarece produsele forestiere reprezinta un procent enorm din PIB-ul Finlandei.

Inainte de introducerea EURO, tarile din zona EURO puteau sa manevreze socurile asimetrice in trei moduri: ajustarea ratelor dobanzii, interventia asupra ratei de schimb si ajustarea fiscala. EURO face insa ca ajustarile independente ale ratelor dobanzilor sa fie imposibile, deoarece bancile nationale centrale din zona EURO au predat autoritatea in domeniul politicii monetare Bancii Centrale Europene din Frankfurt incepand cu data de 1 ianuarie 1999. Acum exista un singur set de rate pe termen scurt ale dobanzilor pentru toti participantii la EURO. Prin urmare, cu exceptia cazurilor in care socurile economice lovesc toate tarile participante si cu o intensitate aproximativ egala, ajustarile ratelor dobanzilor nu pot fi folosite pentru rezolvarea socurilor economice.

 Unii economisti afirma ca in urma unui soc economic puternic, oamenii si-ar putea pierde increderea in EURO. George Soros a afirmat de exemplu ca EURO va suporta in cele din urma cea mai mare parte a frustrarilor  europenilor datorate somajului, deoarece muncitorii din economii diferite ar acuza noua moneda pentru necazurile lor.

Uniunea Europeana este mai putin capabila decat Statele Unite sa isi revina de pe urma socurilor economice in primul rand din cauza absentei unui sistem de transfer fiscal. Pe scurt, guvernul unic central din Statele Unite este capabil sa transfere sume enorme intre statele sale. In schimb, in Uniunea Europeana lipseste un sistem international eficient de transfer fiscal. In zona EURO, majoritatea impozitelor sunt platite guvernelor nationale si locale. Aceasta lasa Comisiei Europene din Bruxelles un buget anual de numai 2.5% din cel controlat de guvernele nationale sau 1.27% din PIB-ul Uniunii Europene. Si, oricum, aproximativ jumatate din acest buget este consacrat exclusiv politicii din domeniul agriculturii.

Discordia politica

Mai exista un al doilea risc continuu major pentru uniunea monetara, in afara de cel presupus de socurile economice. Acest al doilea risc provine din faptul ca integrarea politica europeana este inca in faza de inceput. Lipsa unui „guvern federal european” unificat si puternic determina a doua amenintare semnificativa pentru EURO, in afara problemelor de transfer fiscal abia mentionate. Prima este aceea ca guvernele membre pot deveni risipitoare din punct de vedere financiar, punand prin urmare in pericol viabilitatea unei monede unice. Cheltuielile zilnice ale celor 11 participanti la prima runda nu sunt controlate direct de nicio autoritate unica. Prin urmare, natiunile neserioase pot depasi deficitele bugetare anuale precizate in Pactul de stabilitate si crestere fara a anunta, pot refuza sa isi plateasca amenzile stabilite si pot deveni „outsideri” politici pentru restul Uniunii. In acest mod, tarile stabile din punct de vedere financiar pot fi afectate de imprumuturile excesive ale celorlalte tari.