1990. Se înfiinţează Banca Comercială Română, care preia activitatea comercială a BNR; are loc debutul liberalizarilor de preţuri.
1991. Reînfiinţarea sistemului bancar pe două niveluri, prin adoptarea legii privind Statutul BNR și al legii privind activitatea bancară; aranjament stand-by cu FMI pe o perioadă de 12 luni; renunţarea la controlul direct, administrativ al sistemului bancar și trecerea la instrumente indirecte de control monetar; abolirea plafoanelor de credit şi liberalizarea completă a dobânziilor din sistemul bancar; noul regim valutar, realizarea convertibilitaţii interne, de cont curent a monedei naţionale şi eliminarea cursurilor multiple ale monedei naţionale; la sfarşitul anului 1991 funcţionau 14 bănci.
1992. Linii de credit cu dobândă subvenţionată pentru susţinerea agriculturii şi a sectorului energetic; adoptarea strategiei de ţintire a agregatelor monetare (monetary targeting); introducerea unei corecţii importante a noului regim valutar, prin care s-a permis agenţilor economici păstrarea integrală a resurselor valutare; încheierea perioadei de retragere din circulaţie a majoritaţii bancnotelor emise înainte de 1990; reglementarea activitaţii sistemului bancar: normele privind registrul societaţilor bancare, împrumuturile mari acordate clienţilor de către societaţile bancare, supravegherea poziţiilor valutare ale societăţilor bancare, capitalul minim al societaţilor bancare, elaborarea planului de conturi pentru bănci, intrarea în vigoare a regulamenturilor privind refinanţarea societăţilor bancare, regimul rezervelor minime obligatorii, noul regulament valutar, apariţia buletinelor trimestriale ale BNR; constituirea Institutului Bancar Român.
1993. Încheierea liberalizării preţurilor; încheierea negocierilor pentru un nou acord stand-by cu FMI, derulat în 1994 – 1995; accord între FMI şi MF privind deschiderea Contului General al Trezorăriei Statului.
1994. Liberalizarea pieţei valutare prin eliminarea controlului exercitat de BNR în mecanismul cursului valutar; piaţa valutară interbancară integrată şi continuă, condusă de principiile economiei de piaţă (cursurile sunt determinate prin negociere între băncile comerciale şi clienţi. BNR publică un curs de referinţă care reprezintă media rezultată din tranzacţiile la vedere de pe piaţă); regim de flotare controlată a cursului de schimb; licenţierea ca dealer pe piaţa valutară a băncilor personae juridice române; la sfârşitul anului funcţionau 20 de bănci reducându-se poziţia dominantă a băncilor cu capital de stat; BRD este nominalizată pentru privatizare; BNR este desemnată agent pentru efectuarea de plasamente din disponibilităţile Trezorăriei statului.
1995. Intrarea în vigoare normele privind cambia, cecul, biletul la ordin; înfiinţarea Casei de Compensaţii multilaterale, Centrala Incidentelor de Plaţi, Centrala Riscurilor Bancare; oficializarea pieţei monetare interbancare, publicarea nivelului de referinţă al depozitelor atrase (BUBID) şi plasate (BUBOR); înfiinţarea Bursei de Valori; autorizarea ca dealer a băncilor străine; Legea privind procedura reorganizării şi lichidării administrative (reglementarea instituţiei falimentului).
1996. Segmentarea pieţei valutare, reducerea (la 4) a numarului de bănci autorizate ca dealer pe piaţa valutară şi acordarea calitaţii de broker celorlalte; reintrarea cu succes pe piaţa internaţională de capital( obligaţiunile „Samurai”, de circa 495 milioane de dolari SUA şi euroobligaţiuni de 225 milioane de dolari SUA); reglementarea prudenţială a activităţii bancare (adecvarea capitalului, expunerile mari, expunerea valutară etc.); reluarea emisiunilor numismatice ale BNR; la sfârşitul anului funcţionau 40 de bănci.
1997. Accesul liber pe piaţa valutară, relicenţierea ca dealer a tuturor băncilor, liberalizarea cursului de schimb şi a pieţei valutare; eliberarea politicii monetare de constrângeri cu caracter cvasifiscal şi consacrarea instrumentelor indirecte ca pârghii de implementare a poiliticii monetare. Trecerea BNR în poziţia de debitor net faţă de sistemul bancar, care a amplificat care dificultăţile conducerii politicii monetare; demararea programelor de restructurare a Bancorex și a Bancii Agricole şi a procedurilor pentru privatizarea Banc Post și BRD; retragerea autorizaţiei de funcţionare a băncilor cu probleme( Credit Bank, Dacia Felix); încheierea programului de reabilitare a patrimoniului BNR (consolidarea, modernizarea și restaurarea centralei și a sucursalelor), construirea sediului IBR, amenajarea Muzeului BNR.
1998. Convertibilitatea deplină de cont curent a monedei naţionale, prin adoptarea prevederilor art.VIII din Statutul FMI, potrivit cărora autoritaţile elimină toate restricţiile la operaţiunile de cont curent şi, în plus, se angajează sa nu introducă nici în viitor astfel de restricţii; accelerarea procesului de restructurare a Bancorex şi a Băncii Agricole; înfiinţarea Agenţiei de Valorificare a Activelor Bancare, cu sarcina de a prelua activele neperformante ale băncilor la care statul est acţionar; nou statut al BNR, care adoptă principiile de funcţionare ale unei bănci centrale moderne.
1999. Începe procesul de asanare a sectorului bancar; anticipaţii privind posibila încetare a plăţilor de către România, ca urmare al unui serviciu record al datoriei externe şi a unor rezerve insuficiente ale BNR; depunctarea României de către unele agenţii de rating; imposibiltatea accesării pieţelor internaţionale private de capital şi a obţinerii de fonduri cu costuri acceptabile; depăşirea crizei prin deprecierea accelerată a cursului de schimb; restructurarea BNR ( întărirea funcţiilor de supraveghere şi control, reorganizarea departamentelor, reducerea structurii teritoriale).
2000. Strategia naţională de dezvoltare economică a României pe termen mediu; adoptarea unui nou regulamnt al operaţiunilor de piaţă monetară, în totalitate adaptat normelor şi practicilor BCE în domeniu; intrarea cooperativelor de credit sub autoritatea BNR în ceea ce priveşte autorizarea, reglementarea şi supravegherea; colapsul Fondului Naţional de Investiţii, atacul speculativ asupra BCR; fuziunea prin absorţie a Bancorex cu BCR.
2001. Privatizarea Băncii Agricole; începerea procesului de preluare a acquis-ului comunitar în domeniul bancar.
2002. Modificarea mecanismului rezervelor minime obligatorii; armonizarea legislativă cu prevederile comunitare în domeniul supravegherii prudenţiale şi al plăţilor electronice;
2003. Schimbarea referinţei cursului de schimb, trecerea de la raportarea la dolar la raportarea la un coş valutar format din euro si dolar; restructurarea BNR: reducerea numărului de sucursale de la 22 la 19, transferarea activităţii de analiză, marcare şi expertizare a metalelor preţioase la ANPC.
2004. Schimbarea strategiei de intervenţie pe piaţa valutară; reducerea frecvenţei intervenţiilor şi creşterii flexibilitaţii ecestora; începerea influxurilor semnificative de capital.
2005. Raportarea cursului de schimb la euro; externalizarea operării sistemului de plăţi prin înfiinţarea TRANSFOND SA, societate privată la care BNR este acţionar (33,3 la sută); adoptarea strategiei de ţintire directă a inflaţiei; redenominarea monedei naţionale ( 1 leu = 10.000 lei vechi).
2006. Liberalizarea totală a contului de capital, convertabilitate deplină a monedei naţionale.
2007. Intrarea BNR în Sistemul European al Băncilor Centrale; participarea Guvernatorului BNR în Consiliul General al BCE şi a reprezentaţilor BNR în Comitetele şi Grupurile de lucru ale BCE.
2008. Crearea ROBID/ROBOR, care înlocuieşte BUBID/BUBOR, şi creează premisele emiterii unor indecşi relevanţi ai pieţei monetare determinaţi pe baze competitive.
2009. Trecerea BNR în poziţia de creditor net al sistemului bancar; întărirea eficienţei controlului monetar; nivel record al rezervelor inernaţionale ale BNR: 30, 8 miliarde euro.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu