Fazele introducerii EURO

            FAZA A -  pregatirea pentru Uniunea Economica si Monetara, de la 2 mai 1998, la 1 ianuarie 1999 (8 luni):

-          au fost stabilite tarile participante;

-          au fost anuntate ratele permanente bilaterale de schimb intre monedele nationale;

-          Institutul Monetar European s-a transformat in Banca Centrala Europeana;

-          producerea pentru prima data a bancnotelor si a monedelor EURO.

Faza A a inceput la 2 mai 1998 si s-a incheiat la 1 ianuarie 1999. Ea a inceput printr-o reuniune speciala la nivel inalt a Uniunii Europene, la Bruxelles, o intalnire al carei obiectiv central a fost sa determine care dintre cele 15 natiuni membre ale Uniunii Europene vor lua parte la uniunea monetara. Inaintea reuniunii la nivel inalt de la Bruxelles, alegerea participantilor la EURO a reprezentat una dintre cele mai controversate probleme politice din Europa, dominand aproape fiecare discutie referitoare la Uniunea Economica si Monetara. Dupa ce Consiliul Europei a anuntat in cele din urma participantii calificati, in cele 8 luni ale Fazei A s-au realizat: infiintarea noii Banci Centrale Europene, ajustarile finale ale sistemelor legale nationale pentru adaptarea la o noua moneda si prima emisiune de bancnote si monede EURO.

FAZA B – inceputul Uniunii Economice si Monetare, de la 1 ianuarie 1999, la 1 ianuarie 2002 (3 ani):

-          ratele de schimb intre EURO si toate monedele nationale se blocheaza in mod irevocabil;

-          se introduce EURO ca moneda oficiala pentru tranzactiile “scripturale”;

-          Banca Centrala Europeana preia responsabilitatea pentru politica monetara in zona monedei unice;

-          toate noile obligatiuni ale guvernelor din tarile participante se emit in EURO;

-          pietele financiare, pietele de schimb si sistemele de compensare trec imediat la utilizarea EURO;

-          firmele si persoanele fizice trec la EURO in baza reguluii “nici o obligatie, nici o interdictie”.

Faza B a inceput la 1 ianuarie 1999. Ea a debutat cu introducerea EURO ca moneda oficiala in cele 11 tari care formeaza zona monedei unice. In cursul Fazei B, insa, EURO exista numai ca “unitate de cont”. Cu alte cuvinte, nu sunt distribuite bancnote si monede veritabile EURO. Aceasta inseamna ca EURO este in prezent folosit in toate operatiunile, incepand de la cecurile personale, declaratiile bancare, inregistrariile electronice si sistemele contabile, pana la facturile companiilor si situatiile financiare. Euro nu va intra insa cu adevarat in portofelele cetatenilor Europei, decat in Faza C.

Mai mult decat atat, Uniunea Europeana a adoptat regula “nici o obligatie, nici o interdictie” in ceea ce priveste folosirea EURO in cursul Fazei B. Pe scurt, aceasta insemna ca persoanele care doresc sa foloseasca in aceasta perioada EURO ca unitate de cont (de exemplu, in conturile lor bancare) au dreptul legal sa faca acest lucru, dar nimeni nu poate sa fie obligat. Prin urmare, mari companii multinationale cum ar fi compania franceza Alcatel, compania germana Dailler – Benz, compania finlandeza Nokia si Chase Manhattan din Statele Unite, au adoptat EURO in contabilitatea lor europeana si in raportarea financiara, imediat, la 1 ianuarie 1999, chiar daca nu pot sa oblige pe nici unul dintre clientii lor sa plateasca in EURO. Alte intreprinderi, inclusiv multe firme mici, vor face tranzitia mult mai tarziu, in cursul Fazei B. Bineinteles, importanta economica a acestei faze – “moneda de cont” – nu trebuie sa fie subestimata, deoarece tranzactiile cu plata in numerar cuprind numai o foarte mica parte a intregii activitati economice. Acesta este unul din motivele pentru care valorea totala a bancnotelor europene in circulatie s-a ridicat in mod traditional la mai putin de 6 % din PIB.

Faza B dureaza maxim 3 ani si cuprinde cateva evenimente majore. Mai intai, la 1 ianuarie 1999, ministrii de finante din tarile europene au blocat in mod irevocabil ratele de schimb intre EURO si cele 11 monede componente. Desi ratele de schimb bilaterale fusesera deja fixate in luna mai 1998 (de exemplu, cate lire poate cumpara un franc francez), abia in 1999 au fost stabilite ratele de schimb ale EURO (de exemplu, cati EURO poate cumpara un franc francez). Aceste rate, calculate prin compararea valorilor de schimb dintre monedele din Uniunea Economica si Monetara si dolarul american din ulitma zi de comercializare din 1998, au devenit apoi permanente.

Faza B atrage dupa sine, de asemenea, transferul autoritatii in domeniul politicii monetare catre Banca Centrala Europeana. Prin urmare, la 1 ianuarie 1999, cele 11 banci centrale nationale din zona monedei unice, au devenit subordonate acesteia.

FAZA C – schimbul monedei, de la 1 ianuarie 2002, pana la 1 iulie 2002 (maxim 6 luni):

-          apar pentru prima data bancnotele si monedele EURO;

-          monedele nationale coexista in paralel cu EURO;

-          monedele nationale inceteaza sa mai fie acceptate ca mijloace de plata in ultima zi a acestei perioade.

Faza C va inregistra prima introducere in circulatie a bancnotelor si monedelor EURO. Aceasta va fi singura faza in paralel cu EURO. Consumatorii vor putea sa faca tranzactii in numerar cu monedele nationale sau cu EURO, desi Banca Centrala Europeana va retrage treptat din circulatie vechile monede in cursul acestei perioade. La sfarsitul Fazei C, EURO devine moneda oficiala exclusiva a zonei monedei unice. Bancnotele si monedele nationale vor fi schimbate la banci in EURO timp de mai multi ani dupa sfarsitul Fazei C, dar numai EURO va fi acceptat ca plata dupa aceasta faza.

Reglementarile Uniunii Europene stipuleaza ca Faza C trebuie sa inceapa pana la data de 1 ianuarie 2002 si sa se incheie pana la data de 1 iulie 2002, dar ea poate incepe mai devreme si se poate incheia mai curand. Consiliul Europei decide cand anume incepe Faza C, candva inainte de 2001. Guvernele individuale vor decide apoi in nume propriu cat va dura aceasta faza pentru tarile lor, faza care incepe simultan in toate tarile participante.