Maastricht: marsul spre moneda unica

Raportul Delors

                Raportul Delors (1989) schiteaza trei etape spre Uniunea Economica si Monetara:

- prima etapa: incepe in 1 iulie 1990; consta in inlaturarea controalelor de schimburi pentru a asigura libera circulatie a capitalurilor in Comunitatea Europeana (cateva tari – Grecia, Irlanda, Spania si Portugalia – beneficiaza de o prerogare a acestei scadente);

- a doua etapa: consta intr-o mai buna coordonare a politicilor economice si inceputul crearii Sistemului European al Bancilor Centrale (SEBC), care inlocuieste Comitetul Guvernatorilor Bancilor Centrale;

- a treia etapa: SEBC inlocuieste bancile centrale nationale; aceasta etapa implica si stabilirea irevocabila a paritatilor si introducerea monedei unice.

 Tratatul de la Maastricht

                Tratatul de la Maastricht a fost semnat in 9 – 10 decembrie 1991 si a intrat in vigoare la 7 februarie 1992. Consiliul European cade de acord asupra primei forme (first draft) a Tratatului Uniunii. Doi ani mai tarziu, Tratatul intra in vigoare – era orientat economic, incluzand si optiunea pentru caracterul politic al Uniunii.

Tratatul Uniunii de la Maastricht se concretizeaza in urmatoarele puncte esentiale:

            - stabileste un program pentru introducerea monedei comune, concomitent cu o Banca Centrala unionala si astfel, o politica monetara unica;

            - stabileste o noua politica externa si de securitate care este asteptata sa conduca , pe termen lung, la una de aparare comuna;

            - presupune o cooperare politieneasca si judiciara intre statele Uniunii, inclusiv asupra imigrarii;

            - se defineste “principiul subsidiaritatii” : deciziile se iau la nivel European (Unional), atunci cand sunt lipsite de eficienta la nivel national;

            - se specifica drepturi ale cetateanului in Uniune.

            Trei faze au fost propuse si erau acum dispuse inspre implementare. Ele se datorau inca Raportului Delors si finalizau, fireste, atat cu moneda unica, cat si cu crearea Bancii Centrale Europene:

a)      Faza I (pana la 1 ianuarie 1994): in aceasta prima faza, in derulare deja la data semnarii “Tratatului”, trebuia sa se continue crearea unei piete unice, liberalizarea circulatiei capitalurilor si intensificarea coordonarii politicilor monetare;

b)      Faza a II – a (pana la 1 ianuarie 1999): se dsitinge prin crearea Institutului Monetar European (IME), in care guvernatorii bancilor centrale se reunesc pentru a asigura tranzitia spre Banca Centrala Europeana (BCE), Sistemul European al Bancilor Centrale (SEBC) si moneda unica; IME era insarcinat, in principal, sa monitorizeze si criteriile de convergenta intre tarile membre; crearea Bancii Centrale Europene este prevazuta pentru 1 iulie 1998; va inlocui Institutul Monetar European si va forma cu bancile centrale nationale, Sistemul European al Bancilor Centrale;

c)      Faza a III -  a (prevazuta sa inceapa la 1 ianuarie 1999): s-a prevazut fixarea ireversibila a cursurilor de schimb, disparitia pietelor valutare, elaborarea si aplicarea unei politici monetare unice si inlociurea rapida a monedelor nationale cu moneda unica.

Procesul de unificare monetara, realizat pe baza “Tratatului de la Maastricht”, este definitiv si ireversibil.