Functiile Bancii Nationale a Romaniei

Funcţia de creditare a economiei naţionale

Creditarea economiei naţionale se realizează prin intermediul băncilor comerciale care se refinanţează de la Banca Centrală. Astfel Banca Centrală îndeplineşte rolul de creditor de ultimă instanţă al economiei naţionale, acţionand în scopul supravegherii lichiditaţii economiei.

            În funcţie de ţară, acest rol este privit în mod diferenţiat. Spre exemplu, în Statele Unite această funcţie se manifestă numai atunci cand au fost epuizate toate alternativele de procurare a unor resurse suplimentare.

BNR poate acorda credite instituţiilor de credit eligibile, în condiţii care se stabilesc prin reglementări propri şi face publice condiţiile de creditare, nivelul minim al ratei dobânzii la creditele care se acordă instituţiilor de credit şi criteriile ce trebuie îndeplinite de instituţiile de credit pentru a putea solicita credite de la Banca Naţională a României pe baze competitive.

 Banca Naţională a României poate stabili plafoane de creditare, niveluri ale ratei dobânzii, termene de rambursare şi alte condiţii în care se pot acorda credite de către Banca Naţională a României pe baze competitive. Pentru toate operaţiunile de creditare efectuate, BNR stabileşte şi încasează dobânzi şi comisioane.

Banca Naţională a României monitorizează sistemele de plăţi, inclusiv instrumentele de plată, în scopul asigurării securităţii şi eficienţei acestora şi pentru a evita riscul sistemic. Pentru îndeplinirea acestei atribuţii, Banca Naţională a României stabileşte măsurile necesare, le pune în aplicare şi urmăreşte implementarea acestora, reglementează, autorizează şi supraveghează sistemele de plăţi şi poate reglementa instrumentele de plată.

            Poate furniza deasemenea lichidităţi instituţiilor de credit, prin acordarea de facilităţi, în condiţiile art. 19 din Legea 31/2004, şi prin cumpărarea de titluri eligibile, în conformitate cu reglementările proprii.

Se interzice Băncii Naţionale a Romaniei creditarea prin descoperit de cont sau orice alt tip de creditare a statului, autoritaţilor publice centrale şi locale, regiilor autonome, societăţiilor naţionale companiilor naţionale şi altor societăţi cu capital majoritar de stat, precum şi a altor organisme guvernate de legea publică şi companii publice din statele membre UE.

Această prevedere nu se aplică instituţiilor de credit cu capital majoritar de stat.

            Pentru prevenirea şi limitarea riscurilor de plată şi credit, Banca Naţională a României poate presta servicii de colectare şi difuzare, la cerere, contra cost, conform reglementărilor proprii, de date şi informaţii privind incidentele de plăţi şi riscurile de creditare în sistemul instituţiilor de credit, în condiţii de asigurare a secretului bancar.

Funcţia de bancă a băncilor

            BNR este banca băncilor pe care le autorizează să funcţiooneze pe teritoriul României,  le reglementează şi le supraveghează activitatea.

Această funcţie este strâns de funcţia de creditare  a economiei nationale, însă în acest caz avem o implicare directă a activităţii Băncii Centrale în activitatea băncilor comerciale, pe mai multe planuri:

a)      Banca centrală reglementează administrativ funcţionarea băncilor comerciale, bănci care işi desfasoară activitatea numai cu avizul Băncii Centrale şi în conformitate cu normele de funcţionare impuse de acestea;

b)      Banca centrală reglementează şi gestionează disponibilităţile lichide ale bancilor comerciale din sistemul bancar naţional, disponibilităţi deţinute în cont la Banca centrală;

c)      Banca centrală asigură derularea normală a plăţilor între bancile comerciale şi deci in cadrul economiei, atât prin reglementarea circuitului instrumentelor de plată, cât şi prin asigurarea cadrului instituţional de derulare a tranzacţiilor monetare şi prestarea unor servicii referitoare la circulaţia documentelor de plată.

BNR se constituie în gestionarul riscului de sistem în activitatea tuturor băncilor, reprezentând interesul întregii societăţi în preîntampinarea problemelor ce pot aparea în onorarea de către băncilor comerciale a cererilor de retragere de depozite din partea deponenţilor. Primul act al acestei emisiuni este autorizarea băncilor comerciale, BNR verificând existenţa capitalului şi a persoanelor care intenţionează să conducă banca. În continuare, banca va fi supravegheată prudenţial, prin verificarea permanentă a expunerii la risc a acesteia, din punct de vedere al tehnicilor şi restricţilor bancare.

În calitatate de banca a băncilor, BNR este împuternicită de lege să emită reglementări (regulamente, norme, circulare) cu valabilitate pentru întregul sistem bancar. În caz de criză financiară sau de apariţie a unor riscuri sistemice, BNR poate fi împrumutător de ultimă instanţă.

 Funcţia de centru valutar

            Susţinerea şi stabilirea cursului de cumparare al monedei naţionale reprezintă o altă posibilitate de intervenţie a bancii centrale, atât pe plan intern, cât şi pe plan extern. Aceasta se realizează prin participarea activă la tranzacţiile de pe piaţa valutară, determinând influenţarea cererii/ofertei de monedă pe această piaţă în scopul asigurării stabilităţii relative a cursului valutar.

            BNR stabileşte şi conduce politica valutară. În baza prevederilor legii ce reglementează activitatea băncii centrale, BNR elaborează, aplică şi raspunde de politica valutară a ţării. Totodată, BNR asigură trezoreria balanţei de plaţi externe a ţării şi acţionează pentru asigurarea convertabilitaţii  leului pentru tranzacţiile curente ale balanţei de plaţi.

            BNR a fost principalul actor în crearea pieţei valutare interbancare, în care moneda naţională poate fi convertită în valute care să dea posibilitatea plăţii tranzacţiilor curente. In această calitate, până în 1994, BNR a fost organizatorul ședințelor de licitaţie în principalele bănci care desfăşurau operaţiunile de vânzare-cumparare de valută. Din luna august 1994, BNR a renunţat la rolul de organizator principal al pieţei valutare interbancare, lăsând o mai mare libertate tranzactiilor valutare ale bancilor comerciale si formării cursului de schimb.

            În acelaşi timp, controlul efectuat de BNR asupra marilor solicitanti de valută, a fost extins şi asupra caselor de schimb valutar-segment mai puţin semnificatv ca volum al pieţei valutare interne, dar foarte sensibil în mentalitatea publicului. După o scurtă perioadă de restricționare în funcţionarea pieţei valutare, în luna martie 1997 a avut loc liberalizarea integrală a pieţei valutare şi a mecanismului de formare a cursului de schimb, pe baza cererii şi a ofertei.

            Ultimul pas în funcționarea pe baze libere a pieţei valutare în România a fost făcut la începutul anului 1998, odată cu acceptarea obligaţiilor ce decurg din Articolul VIII al Statutului FMI privind liberalizarea tranzacţiilor de cont curent şi convertabilitatea monedei naţionale pentru operaţiuni curente.

            În gestiunea BNR se află şi rezervele internaţionale (aur, valute convertibile) ale ţării ce pot fi folosite, conform legii, pentru susţinerea cursului monedei naţionale în momentele critice şi/sau pentru a efectua plăţi ordonate de autorităţile statului în situaţii bine stabilite.BNR contribuie la mobilizarea resurselor valutare ale ţarii pentru constituirea rezervei de stat, este păstrătoarea acestora şi are obligaţia de a efectua plaţile la care s-a angajat Guvernul Romaniei prin Ministerul Finanţelor. Potrivit legislaţiei în vigoare, Banca Națională prezintă un raport Guvernului și Parlamentului dacă prevede sau constată scăderea rezervei de metale preţioase şi devize (rezervă internaţională) până la un nivel pe care îl consideră alarmant.      

                Banca Naţională a României poate elabora reglementări privind monitorizarea şi controlul tranzacţiilor valutare pe teritoriul ţării şi emite autorizaţii pentru operaţiuni valutare de capital, tranzacţii pe pieţele valutare şi alte operaţiuni specifice.

 Reglementările Băncii Naţionale a României se referă în principal la:

   a) autorizarea şi retragerea autorizaţiei, precum şi supravegherea persoanelor care au obţinut autorizaţia de a efectua tranzacţii valutare;

   b) stabilirea de plafoane şi alte limite pentru deţinerea de active externe şi operaţiuni cu acestea, pentru persoane juridice şi fizice;

   c) stabilirea plafonului şi a condiţiilor îndatorării externe a persoanelor juridice şi fizice care intră sub incidenţa regimului valutar.

Funcţia de bancă a statului

            BNR este casier general și bancher al statului roman. Din punct de vedere istoric, această funcţie este prima aparută şi reprezintă de fapt motivul înfinţarii primelor banci centrale, în scopul finanţării cheltuielilor publice. BNR participă la procesul execuţiei bugetului de stat şi ţine evidenţele contabile ale contului curent ale Trezoreriei Statului. Pentru operaţiunile derulate prin contul Trezoreriei Statului, Banca Naţională a României percepe comisioane şi plateşte dobandă la disponibilităţile din acest cont. Totodata BNR poate acorda bugetului de stat un împrumut limitat[1] pentru acoperirea decalajului temporar între veniturile şi cheltuielile acestuia.

            Tot pentru contul bugetului de stat, BNR poate mobiliza resurse băneşti, acţionand ca agent al statului în ceea ce priveşte emisiunea, vânzarea şi răscumpărarea obligaţiunilor prin care statul se împrumută de la public, persoane juridice sau bănci. Astfel, Banca Centrală organizează emisiunea şi plasarea obligaţiunilor de stat, efectuând şi serviciul financiar al datoriei publice[2].

            În toată această activitate, BNR nu dispune de nici un privilegiu special ca agent al statului şi se supune, în calitatea sa de intermediar financiar pe pieţa valorilor mobiliare, regulilor concurenţei comerciale.

           

 Operaţiuni ale BNR pe contul statului[3]

Banca Naţională a României ţine în evidenţele sale contul curent general al Trezoreriei Statului, deschis pe numele Ministerului Finanţelor Publice. Funcţionarea contului curent general al Trezoreriei Statului şi înregistrarea operaţiunilor în acest cont se stabilesc prin convenţii încheiate între Banca Naţională a României şi Ministerul Finanţelor Publice.

Banca Naţională a României primeşte încasările pentru contul curent general al Trezoreriei Statului şi efectuează plăţile în limita disponibilităţilor existente în acest cont; aceasta percepe comisioane la decontarea operaţiunilor prin contul curent general al Trezoreriei Statului, deschis în evidenţele sale, şi plăteşte dobânzi la disponibilităţile din acest cont.

BNR poate acţiona ca agent al statului în stabilirea instituţiilor de credit eligibile a primi depozite ale Trezoreriei Statului, în condiţii care vor fi stabilite împreună cu Ministerul Finanţelor Publice.

Banca Naţională a României nu poate achiziţiona titluri de stat de pe piaţa primară. În baza convenţiilor încheiate în prealabil cu Ministerul Finanţelor Publice şi în conformitate cu reglementările proprii, Banca Naţională a României poate acţiona, cu perceperea unui comision, ca agent pe contul statului, în ceea ce priveşte:

   a) plasarea către terţi a emisiunilor de titluri de stat şi alte instrumente negociabile de îndatorare ale statului român;

   b) exercitarea funcţiilor de agent de înregistrare, depozitare şi transfer al titlurilor de stat;

   c) plata capitalului, dobânzilor, comisioanelor şi a spezelor aferente;

   d) executarea decontărilor în contul curent general al Trezoreriei Statului;

   e) alte operaţiuni în conformitate cu obiectivul fundamental şi atribuţiile băncii centrale;

   f) efectuarea de plăţi aferente celor de mai sus prin conturi deschise în evidenţele sale, inclusiv a celor aferente serviciului datoriei emitenţilor şi altor costuri de tranzacţionare şi operare.

Împrumuturile statului pe bază de titluri de stat se efectuează conform convenţiilor încheiate între Banca Naţională a României şi Ministerul Finanţelor Publice, prin care se stabilesc cel puţin următoarele elemente: valoarea împrumutului, data scadenţei, rata dobânzii şi modul de calcul al dobânzii pe toată durata creditului, costurile serviciului datoriei, precum şi date privind titlurile de stat negociabile, emise pentru fiecare împrumut.

Funcţia de reprezentant al statului în relaţiile financiare internaţionale

            BNR supraveghează şi reglementează sistemul de plăţi al tării. Supraveghearea sistemului de plăţi al ţării, în general, şi a plăţilor bancare în special, în primul rând a celor fără numerar, este o consecinţă şi un mijloc important de a înfaptui politica monetară şi de a menţine stabilitatea monedei naţionale, precum si încrederea publicului în sistemul bancar naţional.

            Datorită poziţiei sale în cadrul instituţiilor publice, Banca Centrală este abilitată prin statut să reprezinte statul în relaţiile financiare internaţionale şi în organismele financiare internaţionale.

            BNR a preluat, încă din 1991, iniţiativa reformei sistemului de plăţi al ţării. În acest sens BNR  a pus la dispoziţit propria reţea interbancară care acoperă întreg teritoriul ţării, în cadrul unui program de modernizare a tehnologiilor de decontare manuală a instrumentelor de plată pe suport de hartie. Urmărind, în final, transformarea societăţii româneşti dintr-o societate a numerarului într-o societate intens bancarizată, unde majoritatea plaţilor sa poată fi făcute prin intemediul informaticii bancare, al plăţilor electronice, începând din aprilie 1995, BNR a reluat, dupa 5 decenii, tehnologia de compensare multilaterală pe baze nete a plaţilor interbancare efectuate între băncile comerciale în case de compensaţii deschise în sucursale BNR.

            În cadrul procesului de restructurare demarat în toamna anului 1999, activitatea de plăţi a fost externalizată de la banca centrala, înfiinţându-se o societate privată pe acţiuni, numita TransFonD S.A.[4]

            Banca Naţională poate participa, din împuternicirea Parlamentului, la organizaţii internaţionale cu caracter financiar, bancar, monetar, sau de plăţi și poate să devină membru al acestora. Începând cu data aderării României la Eurosistem, BNR participă la organizaţii internaţionale şi este membru al acestora, făcând parte din Sistemul European al Băncilor Centrale conform prevederilor Legii nr.312/2004.

            Aşadar, Banca Naţională a României îndeplineşte mai multe atribuţii în calitatea sa de reprezentant al statului în relaţiile financiare internaţionale:

·         Poate participa în nume propriu sau al statului  la tratative şi negocieri externe în probleme financiare, monetare, de curs de schimb şi de plăţi, precum şi în domeniul autorizarii, reglementării şi supravegherii prudenţiale a instituţiilor de credit;

·         Exercită drepturi şi îndeplineşte obligaţii care revin României, în calitate de membru al FMI, inclusiv utilizarea facilităţilor acestei instituţii de finanţate pe termen mediu şi lung, pentru nevoile balanţei de plăţi şi consolidarea rezervelor internaţionale ale ţării;

·         Poate negocia şi încheia acorduri, convenţii sau alte înţelegeri privind împrumuturi pe termen scurt şi alte operaţiuni financiar-bancare cu instituţii financiare internaţionale, bănci centrale, societăţi bancare şi nebancare, cu condiţia rambursării acestora în termen de un an;

·         Poate încheia în nume propriu sau în numele statului, acorduri de decontare şi de plăţi sau orice alte convenţii de decontare şi de plăţi cu instituţii publice sau private care își au sediul în străinătate.

            Îndeplinirea cu succes a acestor funcţiuni depinde desigur de efortul propriu al BNR, dar nu numai de acesta. Banca Naţională a României, la fel ca orice bancă centrală din lume, nu operează   într-un vid instiţional. Deciziile sale afectează sau sunt afectate de deciziile altor instituţii ale statului, precum Parlamentul, Guvernul sau diverse alte organisme. De aceea este de dorit o cât mai bună conlucrare a acestor instituţii, care să minimizeze aspectele conflictuale şi sa contribuie la o mai bună armonizare a ansamblului de politici macroeconomice. În ultimă instanţă aceasta se răsfrânge asupra credibilităţii instituţiei monetare centrale.

            Cu cât va fi mai profesionistă conlucrarea cu celelalte instituţii ale statului, cu atat politica monetară va avea mai multe şanse de a fi receptată corect de către agenţii economici şi de către publicul larg. În cazul României, politica BNR s-a realizat sub supravegherea Parlamentului, printr-o strânsă colaborare cu Guvernul în cadrul acordurilor încheiate cu organismele financiare internaţionale (FMI, Banca Mondiale).

            Conştientă de faptul că trebuie să existe un dialog permanent cu societatea, pentru a-i explica acesteia necesitatea luarii unor măsuri adesea nepopulare, dar şi pentru a afla reacţia acesteia, BNR a procedat la următoarele acţiuni:

a)      Informarea operativă a Parlamentului, ori de cate ori a fost nevoie;

b)      Informarea mass-media, prin conferinţe de presă, publicaţii zilnice sau periodice

c)      Publicarea, cu regularitate, a buletinelor lunare si trimestriale ale BNR,  a raportului anual, precum si a altor materiale care prezintă interes pentru publicul larg, iar din anul 2000 a fost creata pagina web proprie a BNR

            Concluzia care se desprinde din analiza acestor elemente este aceea că băncile centrale nu exercită funcţiile unei bănci comerciale şi deci nu concurează celelalte instituţii de credit ale sistemului.

---

[1] Limitele cantitative sunt stabilite de Lege

[2] Vânzarea, răscumpararea, încasarea diferenţelor de preţ, plata dobanzilor ce decurg din respectivele operaţiuni

[3] Legea 312/2004,art. 27, art. 28, art.29

[4] TransFonD a devenit operaţională la 1 mai 2001- în cadrul ei BNR deţine 33,3% din capital, iar principalele bănci comerciale din Romania 66,6%